Wednesday 25 March 2009

Primăvară şi miros de liliac

Când m-am trezit pe 4 ianuarie, mi-am dat seama că aveam deja completat formularul la hotelul numit Existenţă. Şi cum camerele din aripa Existenţă Fericită erau date de mult, m-am cazat fără prea multă tragere de inimă în aripa celor fără noroc, talent sau scânteie de geniu…
Şi aşa treceau anii, cu primăveri mirosind a lăcrămioare şi a liliac, cu dimineţi mirosind a cafea proaspăt măcinată, parfumate cu puţin tutun, cu bucurii, dar mai ales cu tristeţi, cu Shakespeare şi muzică.
Nimic nu se întâmpla…cum nu aveam talent trăiam fără bucuria de a putea aşterne în culori gândurile mele, fără să pot transforma în cuvinte poezia din sufletul meu, fără să pot ordona frumos, în note muzicale cântecele superbe care îmi bucurau dimineţile imaginare.
Şi mă întristam când îmi dădeam seama că la sfârştiul acestei poveşti cu miros de liliac aveam să mă duc să mor, dar nu puţin aşa cum a făcut Shakespeare în poezia lui Sorescu, ci aveam să mor veşnic, fără a fi lăsat nimic în urmă…doar un vag miros de liliac.

3 comments:

  1. Iti doresc o primavara frumoasa!

    ReplyDelete
  2. Wow nu ma asteptam sa introduci moartea asa brutal in textul tau care incepuse frumos...

    iti doresc o primavara fantastica!!

    eu si valy suntem doua persoane care iti dorim o primavara frumoasa! eu si valy suntem doua persoane doritoare de bine.

    ReplyDelete
  3. Intre timp s-au mai eliberat din camerele de la etajul Existenta Fericita (pana si cei fericiti, cu noroc sau geniu mor), dar sunt convinsa ca ai avut grija sa ocupi deja una ;)We know why :p

    ReplyDelete