Am mai avut de multe ori bănuiala că presupusul meu noroc este de fapt un pumn de praf aruncat în ochii mei; de multe ori am fost chiar surprinsă cât de mult noroc am: norocul să vină autobuzul la timp, noroc să vină metroul exact când ajung eu în staţie şi tot felul de simple coincidenţe de acest fel. Dar toate aceste întâmplări nu sunt decât praf, sunt doar iluzii…cu ce mă ajută pe mine să vină autobuzul la timp? La ce bun norocul ăsta?! De ce n-ar fi lucrurile aranjate în aşa fel încât norocul meu să însemne să obţin jobul dorit.
Unde este acel puppeteer?
Nu, vă rog eu să îi spuneţi acestui puppeteer că nu m-a convins. Vreau să întârzie metroul, vreau să pierd autobuzul, să redirecţionez norocul. Şi în aşteptarea asta care doare ce fac? Un exemplu ar fi desenul acesta…
da, pierd timpul!
Aaaaa, şi să nu uit: am scris aceste rânduri pentru a vă spune că (apropo de puppeteer) dacă nu aţi citit până acum Magicianul lui Fowles…cred că e prea târziu, mai bine n-o mai faceţi! =))
Unde este acel puppeteer?
Nu, vă rog eu să îi spuneţi acestui puppeteer că nu m-a convins. Vreau să întârzie metroul, vreau să pierd autobuzul, să redirecţionez norocul. Şi în aşteptarea asta care doare ce fac? Un exemplu ar fi desenul acesta…
Aaaaa, şi să nu uit: am scris aceste rânduri pentru a vă spune că (apropo de puppeteer) dacă nu aţi citit până acum Magicianul lui Fowles…cred că e prea târziu, mai bine n-o mai faceţi! =))
No comments:
Post a Comment