Viata mea a decurs normal pana cand am aflat ca apartamentul in care locuiam sta pe o bila. Da, tocmai aflasem ca pamantul e rotund. Da, aflasem ca eu si celelalte 7 miliarde de oameni stateam lipiti de o bila. Cei mari se prefaceau ca stiu totul despre atractia gravitationala. Nimeni nu intelegea de fapt de ce nu cadem de pe bila aceasta.
Stiti, filmele au o bulina cu un numar in mijloc:12, 16, 18. Eu as scrie o lege prin care copiii nu trebuie sa afle ca pamantul e rotund pana la varsta de 12 ani. Am aflat mai devreme de aceasta varsta si am avut cosmaruri.
Nu radeti! Eram mica, iar acesta era in viziunea mea Turnul Eiffel, autosuspendat in virtutea cine stie carei puteri miraculoase. M-am linistit cand am citit "Micul Print". Cei care au zambit, sunt constienti si au puterea sa recunoasca faptul ca toti am fost mai intai copii.
De ce oamenii care locuiesc in emisfera sudica nu stau in cap? De ce putini dintre noi recunosc ca au fost copii?
Dar daca dintr-o data ne-am hotari, noi cei 7 miliarde s-o pornim la sanatoasa in acelasi sens? S-ar rostogoli bila aceasta si ar porni-o inainte, de-a dura pe Calea Lactee? Mai bine n-am face acest lucru! Am ameti cumplit.
Si asa ametim cumplit inca de pe bancile scolii cand invatam tot felul de teorii, teoreme si de formule pe de rost; lucruri al caror sens il pricepem abia peste ani sau unii dintre noi niciodata. Ne chinuim cumplit mintile cu Pitagora, Archimede sau Mendeleev. Teorema lui Pitagora avea sens, principiul vaselor comunicante al lui Archimede avea si el o oarecare logica, dar tabelul lui Mendeleev era un mister pentru copilul 'eu'. Buimaca fiind inca, tinandu-ma inca strans sa nu cad de pe bila pe care stateam in virtutea cine stie carei legi, nu intelegeam principiul dupa care a numit Mendeleev elementele. Nu intelegeam de ce daca magneziul era notat 'Mg' si calciul -'Ca', Azotul era notat altfel decat Az! Era atat de simplu in mintea mea, iar toata lumea se opunea cu vehementa, fara sa vrea sa imi asculte macar opinia.
Asa treceau anii mei: macinati de intrebari si lipsiti de poezie, asta pana cand am citit ratacite pe o foaie subtire si galbena de hartie urmatoarele versuri:
Stiti, filmele au o bulina cu un numar in mijloc:12, 16, 18. Eu as scrie o lege prin care copiii nu trebuie sa afle ca pamantul e rotund pana la varsta de 12 ani. Am aflat mai devreme de aceasta varsta si am avut cosmaruri.
Asa arata unul dintre cosmaruri: 
Nu radeti! Eram mica, iar acesta era in viziunea mea Turnul Eiffel, autosuspendat in virtutea cine stie carei puteri miraculoase. M-am linistit cand am citit "Micul Print". Cei care au zambit, sunt constienti si au puterea sa recunoasca faptul ca toti am fost mai intai copii.
De ce oamenii care locuiesc in emisfera sudica nu stau in cap? De ce putini dintre noi recunosc ca au fost copii?
Dar daca dintr-o data ne-am hotari, noi cei 7 miliarde s-o pornim la sanatoasa in acelasi sens? S-ar rostogoli bila aceasta si ar porni-o inainte, de-a dura pe Calea Lactee? Mai bine n-am face acest lucru! Am ameti cumplit.
Si asa ametim cumplit inca de pe bancile scolii cand invatam tot felul de teorii, teoreme si de formule pe de rost; lucruri al caror sens il pricepem abia peste ani sau unii dintre noi niciodata. Ne chinuim cumplit mintile cu Pitagora, Archimede sau Mendeleev. Teorema lui Pitagora avea sens, principiul vaselor comunicante al lui Archimede avea si el o oarecare logica, dar tabelul lui Mendeleev era un mister pentru copilul 'eu'. Buimaca fiind inca, tinandu-ma inca strans sa nu cad de pe bila pe care stateam in virtutea cine stie carei legi, nu intelegeam principiul dupa care a numit Mendeleev elementele. Nu intelegeam de ce daca magneziul era notat 'Mg' si calciul -'Ca', Azotul era notat altfel decat Az! Era atat de simplu in mintea mea, iar toata lumea se opunea cu vehementa, fara sa vrea sa imi asculte macar opinia.
Asa treceau anii mei: macinati de intrebari si lipsiti de poezie, asta pana cand am citit ratacite pe o foaie subtire si galbena de hartie urmatoarele versuri:
Prezenta unora-i absenta
Absenta altora-i prezenta...
Da, stiam eu! Erau pe lumea aceasta multi oameni macinati de intrebari, dar erau ascunsi undeva, trebuiau descoperiti. Erau toti insirati pe rafturi, notati pe pagini lipite cu aracet sau cusute strans apoi unite intre doua coperte. Da, erau in biblioteci. Erau poeti, erau scriitori, erau zeci, sute, mii de oameni pentru care viata nu se numara in metri pe secunda, pentru care timpul nu era doar o unitate de masura in fizica, pentru care timpul era viata, era suflet. Pentru care viata nu era notata cu 'v' si transformata intr-o formula. Oamenii aceia, scriitorii, ordonati pe rafturi de la A la Z mi-au deschis ochii pentru a afla cel mai de pret lucru. Si pentru a face descoperirea mea mai usor de inteles pentru pasionatii de formule, voi scrie mai jos urmatoarea lege: a trai= a simti= a iubi ~ OM.
Am facut aceasta introducere pentru a va spune ca intr-o lume infinit colorata toti oamenii sunt gri.
Am facut aceasta introducere pentru a va spune ca intr-o lume infinit colorata toti oamenii sunt gri.
No comments:
Post a Comment